DOLAN MOR: DOS POEMAS

El poeta Dolan Mor, un cubano de escritura versátil y personalísima que reside en Zaragoza desde hace años, está pasando un buen momento de creación y de eco de su poesía. Uno de sus últimos volúmenes es ‘La dispersión’, que publica Amargord. Me manda dos textos que acaban de ser traducidos al italiano y al rumano.

 

FOTOGRAFÍA 

(Traducción al italiano por Gordiano Lupi)

Me vienen a las manos

las baladas

de Johann Bellina,

eran azules,

dos perlas,

como tu ojos,

cuando eras joven

(¿recuerdas?

rusa, de pelo corto),

actriz de un cine mudo

(parecías

una dama violeta,

como las tardes

inglesas de Eliot,

y brillaba tu rostro, era

como de un mármol fino),

subían por mis manos

las letras

de aquella música

(sol de invierno,

en tu casa)

en la foto,

ya gris,

te escuchaba,

la melodía

era el tiempo

sin voz

sobre el papel,

tus rasgos de animal

(¡tu bella sombra!)

un ciclamen del este

(florecido),

y las baladas

de Johann Bellina

que no existe,

su nombre

lo he inventado,

igual que este poema

que refleja una foto,

un perfume

que robé de los dioses.

  

FOTOGRAFIA 

 

Mi trovo tra le mani
le ballate
de Johann Bellina,
erano azzurre,
due perle,
come i tuoi occhi,
quando eri giovane
(ricordi?
russa, con i capelli corti),
attrice di un cinema muto
(sembravi
una dama violetta,
come le sere
inglesi di Eliot,
e splendeva il tuo volto, era
come di un marmo fine),
uscivano dalle mie mani
le parole
di quella musica
(sole d’inverno,
nella tua casa)
nella foto,
ormai grigia,
ti ascoltavo,
la melodia
era il tempo
senza voce
sulla carta,
i tuoi gesti d’animale
(la tua bella ombra!)

un ciclamino dell’est
(fiorito),
e le ballate
di Johann Bellina
che non esiste,
il suo nome
l’ho inventato,
come questa poesia
che riflette una foto,
un profumo
che ho rubato agli dei.

 

 

Pensando en Daedalus en un viaje a China

 

 (Traducción al rumano Dumitru M. Ion)

 

                        

Subes una escalera de mármol

que flota sobre un lago en China

y a medida que te elevas sobre el agua

piensas en el mecanismo del poema.

Cada peldaño que ascienden tus pasos

es igual al misterio que opera

en el verso que construye tu mano.

Cada instante de duda sobre las losas

de piedra, equivale a pisar en el idioma

un artículo, un verbo, un sustantivo.

No te debes fiar de las barandas,

ni de los pasamanos, ni de los adjetivos.

Nunca debes mirar a tus zapatos

ni posar tus dos ojos como pájaros

en el punto de inicio hacia “el arriba”.

(Apréndelo de Lot o de Bataille.)

Una vez que comienzas no hay sentido

que no lleve a escribir el vano oficio.

O llegas a la meta y te deslizas

como un niño con alas sobre

un nuevo pasillo, o te dejan caer

con las palabras regadas como vísceras,

envueltas en la sangre que nadie limpiará

en tu caída, rodando en llamas

hacia las oscuras aguas de la hoja.

 

 

 

Cu gândul la Dedal într-o călătorie în China

 

Urci o scară de marmură

Care pluteşte deasupra unui lac în China

Şi pe măsură ce te ridici deasupra apei

Te gândeşti la mecanismul poemului.

Fiecare treaptă pe care o urcă paşii tăi

E la fel ca misterul care are se-ntâmplă

În versul de mâna ta construit.

Fiecare moment de indecizie pe lespezile

De piatră, e ca şi cum ar păşi în limbă

Un articol, un verb, un substantiv.

Nu trebuie să ai încredere în balustrade,

Nici în ale scărilor, nici în ale adjectivelor.

Niciodată să nu îţi priveşti încălţările

Nici să îţi îndrepţi cei doi ochi ca păsările

În punctul de plecare în ”sus”.

(Învaţ-o de la Lot sau de la Bataille.)

Odată ce începi nu există simţ

Care să nu ducă la scris, îndeletnicirea zadarnică.

Sau îţi atingi scopul şi te desprinzi,

Ca un copil cu aripi, pe

Un nou coridor, sau te lasă să cazi

Cu cuvintele umede ca viscerele,

Îmbibate în sângele pe care nimeni nu îl va curăţa

În căderea ta, rostogolindu-te-n flăcări

Spre întunecatele ape-ale filei.

 

 

*Dolan Mor recibe un premio de manos de Pilar Navarrete, entonces Directora General de Cultura del Gobierno de Aragón. Abajo, varias fotos de Wynn Richards.